Apostila - Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961

    Incepând cu 16 martie 2001, România a aderat la Convenția de la Haga din 5 Octombrie 1961, Convenție privind suprimarea cerinței supralegalizarii actelor oficiale străine. Înainte de aderarea la această convenție, pentru recunoașterea în străinătate a actelor românesti, era nevoie de o procedură complicată, legalizarea actelor facându-se doar prin consulatele țărilor pentru care se dorea recunoașterea, cu viză în prealabil din partea Ministerelor de Externe și Justiție din București. Apostilarea a simplificat foarte mult această procedură și constă în aplicarea unei ștampile (apostila de la Haga) pe documente pentru a le autentifica / legaliza internațional.
    Pana la 1 Noiembrie 2004, în Romania au existat doar 2 autorități care au avut drept să aplice apostila: Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul de Justiție. În Romania s-a încetățenit termenul de apostilare pentru documentele vizate de către Ministerul Afacerilor Extene și termenul de supra-legalizare pentru viza Apostille aplicată de către Ministerul de Justiție.
    Incepând cu data de 1 Noiembrie 2004, procedura apostilare/supralegalizare a documentelor românești a trecut în competența Prefecturilor și Curtilor de Apel, care sunt singurele autorităti romanești care au în momentul de față  de drept de apostilă.
Atenție: De la 1 septembrie 2005 apostilarea actelor este facută de Tribunale în locul Curților de Appel (conform cu Legea nr. 121/2005 din 05/05/2005 care prevede în art. 2: “Autoritățile române competente să aplice apostila prevăzută la art. 3 alin. (1) din Convenție sunt: tribunalele, pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. a), c) si d), și prefecturile, pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. b).” )

Apostila este în fapt o stampilă de forma pătrată (cu latura de 9 cm), identică în toate statele membre ale Convenției de la Haga și care se aplică direct pe actul de legalizat, fie pe o prelungire a acestuia.

Apostila de la Haga (indiferent de țara în care se aplică, toate aceste ștampile au următoarea denumire: Apostille - Convention de la Haye du 5 Octobre 1961)

Pentru recunoașterea internațională, documentele de stare civilă, respectiv certificatele de naștere și căsătorie, dupa ce li se aplică apostila de către Instituția Prefectului, se traduc în limba țării de destinație de către un traducator autorizat, inclusiv apostila, după care se legalizeaza de către un notar public, iar în final traducerea legalizată se supralegalizează cu apostilă de către Tribunalul competent.